miercuri, 29 decembrie 2010

Creeaza-ti propria lume

Imaginatia, iubirea, fericirea sunt printre primele lucruri pe ca ti le doresti in lumea ta.
Diferit de noi, nu ii poti face pe alti sa iti spuna secretul lor. De ce? Pentru ca daca ai stii totul unde ai ajunge, unde ar fi misterul, cum s-ar aprinde acea scanteie care duce la focul iubirii ? Secretul te face sa vrei mai mult sa ajungi acolo unde cineva iti va da toate raspunsurile prin gesturi, cuvinte, sentiment.
Insa.. nu mereu poti ajunge unde iti propui, unde tot ce iti doresti sa se si indeplineasca.. trebuie sa treci de cea mai importanta etapa, increderea.
Privesti o ploaie de vara, scurta , trecatoare care te face fericita chiar daca nu e ceea ce iti doresti sa vezi. Indiferent de ceea ce simtit te face sa zbori, sa tipi tare, sa zambesti la fiecare fiinta pe care o intalnesti. Traiesti un vis lipsit de durere, un vis frumos care te duce pe culmile raiului.
Deodata se opreste ploaia, totul se naruie si trebuie sa o iei de la capat, poate de data asta vei reusi. Vrei prea multe deodata si nimeni nu iti poate oferii nimic. Esti pe cont propriu intr-o lume falsa in care toti se gandesc doar la persoana lor. Numai ca tu esti diferita, si de aceea nimeni nu va ajunge in lumea ta, aproape de tine.
Ai trecut de acea epata, toti ti-au castigat increderea, dar tu ai castigat increderea in cineva?
Esti fericita, iti bate inima tare. Faci tot ce iti sta in putinta sa ii schimbi pe ceilalti pentru ca stii sigur ca doar schimbarea lor te duce pe tine unde ti-ai propus.
Acum privesti rasaritul, dar vrei mai mult, nici apusul nu iti atrage atentia. Ceea ce iti doresti acum e acel zambet, acei ochi caprui ca stralucesc in intuneric. Nimeni nu te poate opri ce iti atingi telul. Nimeni nu te va opri sa ii vezi chipul din nou.
Ai sentimentul ca esti indragostita si asta te determina sa stai pe loc un moment si sa iti recuperezi fortele de a merge mai departe. Crezi ca totul va avea un final fericit, dar esti prea credula, totul se va transforma in rau, si asta datorita invidiei celor din jurul tau.
Esti deasupra lor pentru ca nu ai schimba nimic atunci cand regreti ceva, pentru ca iei totul de la inceput fara sa dai importanta trecutului, pentru ca inchizi ochii in fata durerii pentru a o confunda cu fericirea.
Esti confuza, te plimbi usor cu picioarele goale pe asfaltul incins si.. razi. De ce? Pentru ca ai plans prea mult.
Mereu ai puterea sa privesti inainte si sa gasesti miracolul de a zambi.
Iti doresti sa il fi lasat pe el sa iti stearga lacrimile, pentru ca el te purta acolo unde nu vei mai ajunge niciodata. Il iubeai prea mult. Cand era el in preajma nu mai vedeai nimic in jur. El era totul ! Acum.. cu cat vrei sa mergi mai departe cu atat amintirea te tin in loc. Tristetea ta se ducea pe apa sambetei la zambetul lui.
Oricum indiferent de ceea ce zic alti tu mergi inainte. Nu renunti si speri ca intr-o zi va fi altfel.
Simti ca poti iubi mai mult decat o faci si crezi in libertatea de a fi oricand oriunde.
Lumea ta va fi altfel. O lume mai buna, mai sociabila, mai iubitoare.
Sau nu, totul e o iluzie..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu