marți, 4 ianuarie 2011

a fost. este. va fi

Chiar incep sa zbor..
Ating cu aripile nisipul. Ma pierd in ganduri. Ratacesc in amintiri.
Nu mai pot juca acest joc.. pentru ca rolul lui este asteptarea.. Iar eu nu mai vreau sa astept, nu mai pot.
Nu mai sunt acea fetita de care profitai, acum profit eu de tine!
Nu mai am cer. pamantul nu ma mai place. iar vantul imi zambeste. Se distruge increderea in tine, in noi, chiar si in mine.
Zbor? Chiar zbor?
Unde? De ce? De cand?
Cum de cand? De o viata tot fac lucrul asta, iar tu mereu imi distrugi sperantele. Imi distrugi aripile fara sa stii ca si tu poti zbura alaturi de mine!
Vantul adie. Eu astept.
Traiesc?
Iubesc?
Zambesc?
Urasc?
Ma omoara fiecare intrebare care imi vrea raspunsul, imi e frica sa nu te pierd iar incercad sa caut calea buna.
Lumea e asa de rece si indiferenta.
Cine sunt?
Ce fac?
Ce vreau?
...
Am nevoie de tine.. :(

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu