marți, 28 decembrie 2010

Ploua..

Ploua.. ploua si iar ploua. Mereu ma pune pe ganduri.
Privesc acest fenomen si simt ca sunt singura persoana care ii vede cu adevarat semnificatia, care vede acei nori, acei nori tristi.
Imi place sa stau in ploaie, sa ma uit in sus si sa simt cum picaturile de apa cad usor pe chipul meu.
Oare ploaia stie ca cineva o intelege? Oare stie ce simt atunci cand imi uda aripile?
Astept si aud acel zgomot monotan a picaturilor care se prabusesc pe asfalt.
Poate daca nu ar ploua as zbura din nou, nu as mai avea aripile ude.
Ploua incet, si imi este dor. Te astept...

Un comentariu: