Acele clipe..

Iti mai aduci aminte de clipele in care eram impreuna?     Nu.
Pacat, pentru ca eu vad fiecare amanunt in fata ochilor si nu o sa pot uita niciodata.
Eram doar noi doi intr-un desert! Cand o furtuna de nisip mi te-a luat..
Am cautat. Dar in zadar. Totul era pierdut. Inafara de mine.
Am avut incredere si te-am cautat pretutindeni, chiar daca nu gaseam nimic nu ma lasam doborata doar de acel sentiment de neliniste, acel sentiment care ma ducea cu gandul ca nu o sa te mai vad niciodata.
De ce nu mi-ai spus ca o sa pleci? De ce nu mi-ai spus unde sa te caut?
Printre gramezi de nisip caut un diamant, te caut pe tine.
Trec anotimpuri, trece tot. Dar de ce eu raman?
Oare mereu mi se da sa joc in rolul personajului principal doar pentru a te gasi?
Atatea intrebari si nici un raspuns concret. Nici macar tu nu poti sa imi raspunzi daca te-as gasi. Nici macar tu nu stii sa imi zici unde caut acele raspunsuri. Si nici nu ma vei ajuta vreodata sa le gasesc.
De ce? Pentru ca esti pierdut !
A trecut..
Totul e asa de dureros atunci cand vad ca ceea ce mi-ai promis se spulbera cu trecerea timpului. Visele sunt uitate, amintirile nu mai sunt la fel, realitatea s-a schimbat brusc.
Caut din nou. Gasesc urme de existenta. Astept revederea.
Macar o clipa sa te mai am.
Asculta-mi chemarea. Ia-ma de mana...